Dicţionar termeni medicali

Tot | # A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Trimite un nume
În prezent există 45 nume în acest director
abdomen
Partea inferioară a trunchiului, conţinând cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv şi a aparatului urinar. Conţinutul abdominal este învelit într-un sac conjunctiv: peritoneul. Cavitatea abdominală se imparte pe două niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, căile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul şi splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subţire (jejunul şi ileonul) şi apendicele. O parte a colonului şi rectul se găsesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitată prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul şi osul iliac). Acesta mai conţine, la bărbat, vezica urinară, ansa sigmoidă şi ansele subşiri; la femeie, vezica urinară, uterul, trompele şi ovarele.

accident vascular cerebral
Accident neurologic cauzat de o leziune vasculară cerebrală, ce are o durată mai mare de 24 ore. Accident neurologic localizat, cu durată mai mare de 24 ore, cauzat de o leziune vasculară cerebrală.

alergie
Alergia este reacţia organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite substanţe, denumite alergene. Ele se găsesc în unele alimente, în aer, în unele medicamente. Reacţie anormală şi specifica organismului venit în contact cu o substanţă străină (alergen) care nu antrenează tulburări la majoritatea subiecţilor. Pentru a surveni alergia, este necesar ca un prim contact să fi avut loc între alergen şi organismul subiectului (sensibilizare).

alimentaţie parenterală
Alimentaţie pe cale intravenoasă. Alimentaţia sau nutriţia, parenterală este utilă bolnavilor la care aporturile alimentare sunt imposibile, insuficiente sau ineficace pe cale orală sau enterală (pe cale digestivă). Eficacitatea sa este dovedită sau sugerată în gastroenterologie, în reanimare şi în chirurgia grea.

angina pectorală
Angina pectorală reprezinta termenul medical ce defineşte durerea precordială cu caracter constrictiv (angere = a strânge). Caracteristicile durerii anginoase sunt localizarea retrosternală, difuză, pe o zona relativ întinsă (chiar pe întregul torace), cu iradiere frecventă la nivelul membrului superior stâng, mandibulă sau regiune cervicală anterioară. Substratul durerii este reprezentat, cel mai adesea, de o suferinţa de natură ischemică a cordului (datorată deficitului de irigaţie a inimii de către vasele proprii acestui organ, anume de arterele coronare). Tratamentul unei astfel de suferinţe depinde de severitatea simptomelor acuzate de pacient (deşi nu întotdeauna există o proportionalitate directă între intensitatea lor si gravitatea procesului patologic cardiac), precum şi de rezultatele testelor efectuate în vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine pentru angină.

bloc de ramură
Tulburare cardiacă a conducţiei influxurilor electrice in ramurile fasciculului lui His, care merg de o parte şi de alta a septului interventricular (membrană musculară care separă ventriculele). Un bloc de ramură se traduce printr-o încetinire sau chiar o întrerupere a conducţiei influxului nervos spre unul dintre cele două ventricule. Cum acest influx electric are drept rol declanşarea contracţiei musculare cardiace, se observă o intârziere a contracţiei unui ventricul în raport cu celălalt. Un bloc de ramură este adesea asociat unei cardiopatii (hipertrofie ventriculară, cardiopatie ischemică etc.). El poate fi observat şi la pacienţii normali; el nu are nici o manifestare clinică, aspectul normal al electrocardiogramei evidenţiază întârzierea activării electrice a ventriculului a cărui ramură este blocată. Tratamentul blocului de ramură este cel al cauzei care l-a determinat.

bolus
Cantitate mare de medicament introdus în organism la inceputul tratamentului în scopul obţinerii unui efect terapeutic maxim.

bpoc
Prescurtare de la Bronhopneumopatia cronică obstructivă – o afecţiune pulmonară cronică.

bradicardie
Încetinire a bătăilor inimii sub 60 pulsaţii/minut. Ritmul cardiac normal variază la majoritatea subiecţilor de la 60 la 100 pulsaţii/minut; media este de 70-80 pulsaţii pe minut, mai puţin la unii sportivi.

cardiopatie ischemică
Boala a inimii determinată de insuficienta ei irigare cu sânge.

cefalee
Orice durere de cap, indiferent de cauza ei. Cefaleele, numite de obicei dureri de cap, sunt localizate pe bolta craniană. Evoluţia lor este foarte variabilă, de la câteva ore la câteva zile, accesele putând să se repete timp de mai mulţi ani.

cerebel
Parte a encefalului situată înapoia protuberanţei inelare, parte a encefalului situată în regiunea posterioară şi inferioară a emisferelor cerebrale cu rol important în reglarea mişcarilor - creierul mic. Reprezinta 10% din volumul encefalului şi acoperă faţa posterioară a bulbului rahidian, fiind acoperit în cea mai mare parte de emisferele cerebrale. Are formă de inimă, cu vârful situat înainte ţi o greutate de 150 gr., aproximativ. Este alcătuit din 2 lobi laterali, numiţi emisferele cerebeloase şi un lob median numit vermis. Sinonim: creier mic.

cianoza
Coloraţie albastruie a pielii şi mucoaselor, care apare din cauza unei cantitaţi inadecvate de oxigen în sânge. Cianoza apare in insuficienţa cardiacă, boli pulmonare, atmosferă săracă în oxigen, malformaţii congenitale cardiace.

colica
Durere cu caracter violent, spasmodic dată de afecţiuni ale organelor abdominale sau pelvine.

deshidratare
Ansamblu de tulburări consecutive unei pierderi excesive de apă din organism. Într-un climat temperat, pierderile normale de lichid din organism, cauzate de transpiraţie, respiraţie şi urină, sunt de aproximativ 1,5 până la 2 litri pe zi. Ele sunt combinate cu o pierdere de substanţe dizolvate în lichidele corporale, în special pierderea de clorură de sodiu.

dializă
Tehnica vizând suplinirea unei funcţii renale prabuşite, prin eliminarea concomitentă a excesului de apă din organism şi a produselor rezultate din metabolism aflate în sânge.

disecţie de aortă
Ruptura longitudinala a tunicii medii a peretului arterial al aortei. O disecţie aortică survine adesea chiar la începutul aortei, după ruptura peretelui său intern deasupra valvelor sigmoide aortice. Disecţia aortică conduce la existenţa a doua canale: adevăratul canal prin care sângele curge în condiţii normale şi cel fals, creat prin disecţia peretelui arterial.

distonie
Contractie involuntară şi dureroasă care întepeneste o parte a corpului sau întreg corpul într-o poziţie anormală. Atunci când o parte a corpului se fixează într-o pozitie distonică, zona musculară respectivă se contracta sub efectul unui spasm, zis spasm distonic. Unele distonii nu apar decât cu ocazia unei mişcari precise: atunci se vorbeşte de distonie de funcţie.

dopamină
Neurotransmiţător din grupa catecolaminelor, precursor de noradrenalinaă, având un rol fundamental în creier pentru controlul motricităţii şi utilizat în terapeutică pentru acţiunea sa stimulantă asupra sistemului cardiovascular.

echimoză
Efuziune superficială de sânge care se depune sub piele şi formează o pată vizibilă. Pentru diminuarea durerii se poate aplica o pânză umedă, continând bucaţi de gheaţă, ce se aplica pe durata a 10 minute.

eclampsie
Afectiune gravă care survine, în general, la sfârşitul sarcinii, caracterizată prin convulsii asociate unei hipertensiuni arteriale.

edem cerebral
Creştere în volum a creierului, consecutivă unei creşteri a conţinutului de apă al ţesuturilor sale. Edemul cerebral însoţeşte diferitele boli ale encefalului: tumoră, traumatism, infecţie, inflamaţie, accident vascular cerebral. Craniul fiind rigid, edemul cerebral antrenează o hipertensiune intracraniană, care se traduce prin semne ca paralizii, vome, dureri de cap, comă.

embolie
Obstrucţie brutală a unui vas, cel mai des o arteră, prin migrarea unui corp străin (numit embol) vehiculat prin circulaţia sangvină.

enterocolita
Este o inflamaţie a mucoasei intestinului subţire şi a colonului.

fibrilaţia ventriculară
Tulburare gravă a ritmului cardiac, caracterizată prin dispariţa oricărei contracţii organizate a ventriculelor, înlocuită printr-o tremulaţie ventriculară (contracţii localizate anarhice şi ineficace). O fibrilaţie ventriculară poate să fie observată ca urmare a unui infarct miocardic sau a unei alte cardiopatii sau chiar ca o complicaţie a unei electrocutări. Fibrilaţia ventriculară provoacă o oprire cardiocirculatorie responsabilă de o pierdere a conştienţei şi de o stare de moarte aparenă. Diagnosticul, evocat pe baza stării subiectului, trebuie să fie confirmat prin electrocardiogramă, practicată imediat după internarea de urgenţă. Tratamentul de urgenţă constă în cardioconversie (şoc electric extern), destinată să regularizeze contracţiile cardiace .

fotofobie
Senzaţie vizuală neplacută produsă de lumină în cursul anumitor boli. După simptomele care o însoţesc, o fotofobie poate fi consecutivă unei afecţiuni oculare sau neurologice. Diagnosticarea unei fotobii se bazează pe examenul clinic al pacientului. Tratamentul este cel al cauzei.

fractura
Leziune determinată de ruperea sau fisurarea oaselor.

ginecologie
Ştiinţa care se ocupă cu studiul aparatului genital feminin; ramură a medicinei care se ocupă cu tratamentul afecţiunilor genitale feminine.

hematemeza
Vărsătura cu sânge de origine digestivă. O hematemeza traduce o hemoragie digestivă superioară (sânge mai mult sau mai puţin digerat provenind din esofag, stomac sau duoden). Cauzele cele mai frecvente sunt ruptura varicelor esofagiene din cauza hipertensiunii portale la un subiect atins de ciroză, ulcerul gastroduodenal şi gastritele hemoragice. O hematemeză necesită o spitalizare de urgenţă pentru a-i putea aprecia gravitatea şi repercusiunile sale. Tratamentul face apel de cele mai multe ori la medicamente antiulceroase, precum şi la sclerozarea, realizată pe cale endoscopică, a varicelor esofagiene sau a unui ulcer hemoragic

indigestie
Indispoziţie care asociază durerilor abdominale, greţurile şi vărsăturile. Termen din limbajul curent, indigestia poate desemna o intoxicaţie alimentară sau consecinţele luării unei mese numită pe nedrept "criza de ficat". Totuşi, astfel de simptome pot fi şi manifestarea altor boli abdominale, chiar toracice (infarct miocardic). Ele trebuie deci să conducă la consultarea unui medic. Vindecarea unei indigestii cauzate de un exces alimentar este spontană, favorizată de dieta şi de odihnă.

jugulară
Fiecare dintre cele patru vene mari ale gâtului. Venele jugulare sunt situate de fiecare parte a gâtului. Ele conduc săngele de la regiunea cervicală spre inimă. Patologiile venelor jugulare sunt rare: trombozele apar în mod excepţional, ca şi compresiile externe.

kaliemie
Nivel al potasiului în plasma sangvină. Kaliemia este cuprinsă in mod normal între 3,5 si 5 milimoli la litru. Acest nivel este menţinut constant multumită acţiunii aldosteronului, hormon care reglează echilibrul între sodiu şi potasiu modulând excreţia lor renală. Sinonim: potasemie.

laringospasm
Contracţie brusca a muşchilor laringelui, provocând ocluzia sa prin unirea corzilor vocale. Sinonim: spasm al laringelui.

medicament
Preparat utilizat pentru a preveni, a diagnostica, a trata o boală, un traumatism sau pentru a restaura, a corecta, a modifica funcţiile organice.

nevralgie intercostală
Nevralgia este o durere provocată de o iritaţie sau de o leziune a unui nerv senzitiv. Durerea evoluează, în general, prin crize destul de intense, dar între crize poate persista un fond dureros. Nevralgia intercostală intervine de ambele părţi, dar urmează traiectul de inervaţie cutanată care taie oblic coastele.

ocluzie intestinală
Obstrucţie parţială sau totală a intestinului subţire sau a colonului.

pacemaker
Aparat electric implantat în corp, care furnizează miocardului (muşchiului inimii) impulsuri electrice regulate.

radioscopie
Examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiaţiilor X.

sarcina extrauterină
Sarcină care se dezvoltă în afara cavitaţii uterine. O sarcină extrauterină (S.E.U.) apare cam în 2% dintre sarcini.

tahicardie sinusală
Accelerarea activitaţii electrice a nodului sinusal, stimulatorul fiziologic al inimii, la peste 90 de bătăi pe minut. Poate fi fiziologică, ca în cursul unor exerciţii fizice, sau poate fi patologică (boli cardiace, boli pulmonare etc).

uree
1. Nivelul de uree din sânge. Uremia este cuprinsă în mod normal între 0,25 si 0,45 g, adica între 3,3 si 6,6 milimoli, pe litru de sânge: aceste cifre pot fi uşor mai mari la subiecţii care au un regim alimentar foarte bogat în carne sau care nu consumă lichide în cantitaţi suficiente. Uremia este anormal de ridicată in caz de insuficienţă renală, anormal de scazută în insuficienţă hepatică gravă. 2. Totalitatea manifestărilor caracteristice insuficienţei renale. Astfel se vorbeşte de uremie acută sau cronică. Termenul de comă uremică defineşte coma în care se cufundă subiecţii atinşi de o insuficienţă renală netratată, ajunsă în stadiul terminal.

vascular
Termen care se referă la vasele de sânge.

wheezing
Şuieratură respiratorie acută, întotdeauna pe aceeaşi tonalitate, perceptibilă la inspiraţie şi la expiraţie sau doar la inspiraţie. Termen în limba engleză adoptat ca atare. Wheezing-ul este cauzat de o îngustare sau de o obstruare parţială şi localizată a căilor respiratorii (laringe, trahee, bronhii) de către o tumoră, un corp strain, o inflamaţie etc. Sinonim: respiraţie siflantă, respiraţie suieratoare.

xerolftalmie
Reacţie inflamatorie a conjunctivei cauzată de existenţa unui corp străin la nivelul ochiului.

zona zoster
Zona zoster este o dermatoză acută produsă de un virus neurotrop identic cu cel al varicelei. Zona zoster este caracterizată printr-o erupţie unilaterală de vezicule pe fond eritematos, dispusă în grupe (buchete) pe traiectul unui nerv senzitiv. Dureri de tip nevraligic preced şi însoţesc erupţia şi persistă mult timp după vindecarea regională. Dupa localizare, mai frecvente sunt: - zona intercostală - zona oftalmică - zona cervicală.


Trimite un nume